Fericirea are gust de ploaie, de raze ce te alina, de vant ce te framanta, de mireasma de pomi infloriti, de roua ce iti gadila talpile, de papadia ce o sufli-n vant, de mugurul ce sta sa plezneasca, de catelusul ce se gudura pe langa tine,de gargarita ce a aterizat din intamplare pe mana ta, de apa ce-ti mangaie pielea, de susurul izvorului si soaptele pomilor, de placerea de a zburda si a te copilari cat iti pofteste inima.
Fericirea nu te intreaba daca vrei sa fii fericit, ci te invaluie cu stari. Fericirea e in lucrurile marunte.
Fericirea are gust de ciresele coapte dupa care te-ai catarat, de florile campului prin care te rostogolesti.
Fericirea se regaseste in cuvinte putine, spuse la momentul potrivit.
luni, 2 iulie 2007
Fericirea are gust
Scris de ada-me la 16:06
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
mda. fericirea asta... frumoasa si fericibila starea ce a lasat-o citirea postului cu fericirea. Apoi, cred ca ai fi putut renunta la alea doua "functii" din final. Da' ce ma pricep io.
Spor la scris! si mie la cetit! ;)
mda as fi putut sunt redundante da deh, are si fericirea functii:)
Stropi de scriitura aruncati peste coli de fericire. Ma bucur, Adela, ca ai indraznit sa-ti rupi o coarda conservatoare si tributara gandului tau si sa o atingi papadiatic de pagina word-ului rostit.
Nu am mai scris demult despre fericire si zane… in starea aceasta primordiala pe care am regasit-o la tine. Mult timp am crezut ca pot descoperi fericirea in nefericiri miriapodice si am facut abuz de nesiguranta si final pentru a… analiza un sentiment atat de simplu. Pana la urma, finalul se sfarseste…. Ca bine zice omul care este in contratimp cu timpul….
Totusi, nu pot pricepe simplitatea… Recunosc ca ma deprima si incerc, zadarnic, sa o remediez. Nu am inclinatia lui Buonarote de a daltui pentru a indeparta, ci, dimpotriva, acolo unde e ceva, mai pun si eu, intr-un mod conflictual si sub-transcendent. Nu incerca sa ma pricepi, draga mea prietena, iar tot ce scriu sa iti fie companion al gandului tau greu. Caci nu scriu pentru a ma intelege cineva, si pentru a arata ca imi pasa si ca imi dau osteneala de a-mi lasa cuvantul muscat ca si un mar, ca si un rosu, ca si un gust, ca si un stricat pe alocuri.
Da, poate ai dreptate… Fericirea chiar e in lucrurile simple, insa gandirii mele nihiliste, dar nu ucigatoare, i se pare -totusi- mai frumos sa gaseasca fericirea in starile care pot fi atat de simple, ci nu in lucruri.. Da, o sa spui, dar starile nu sunt date de anumite lucruri? Eu inteleg ce vrei sa insinuezi interpretand, dar, repet, gandirea mea vede starea, ideea de ceva si fara acel ceva…; ea reduce cat de mult poate absolut orice, pentru a ramane conceptele insingurate, precum limbajul fara cuvant, precum fericirea fara de oameni….
Dar... vreau sa iti reiterez intentia mea actuala de a nu ma face inteleasa prin cuvinte explicite si coerente, ci mai degraba prin concepte…, sa zicem… ca acela al iubirii.
Trimiteți un comentariu