Pasi sovaielnici trezesc misterul lumii
ascuns pentru o clipa-ntre petale
Fluturii de noapte aduna pe aripi
Argintul risipit de noapte.
O clipa au innebunit intre crepuscul
Fiorii ce-mi masoara clipa...
Simt mana strivita sub greul culorii
Ce-mi curge prin vine, prin ochi si prin tample
Ca un suvoi ce-neaca lumina
Spre a se pierde in singuratate.
Intaiele cuvinte se pierd in sperante
Ca orice stea din colierul serii...
Tresalta, inunda, suspina si arde
Iubirea ascunsa sub strat de cenusa,
Fruct verde nascut sub petale ce trebuiau sa cada.
Sufletul mi se apleaca-n afara
Ca valurile marii agitate
Pleoapa mi s-a umplut de tine ca o cupa
In care sampania se zbate.
Ne pierdem intr-o lume dementa
Ca o petala-n albul unei zile.
marți, 10 iulie 2007
Regasire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Atom Feed (xml)
2 comentarii:
Mai putin ceas
In ultimul timp, ma uit mai rar la ceas.
L-am si intors cu fata spre perete,
Sa nu ma priveasca nici el pe mine.
Prietenii ma intreaba de una, de alta, si apoi de ceas….
“Cum stai cu timpul?
Eu inteleg ironia, dar ma prefac ca tac.
Astazi, cand nu era nimeni in camera,
M-am uitat o clipa la el;
Nu l-am mai auzit. Statea.
L-am scuturat putin (sa scuturi timpul!),
dar in zadar.
E mult de-atunci, de astazi, si-mi pare rau,
Ca timpul trece-atat de greu.
Trimiteți un comentariu