Povesti cu ...a fost odata

Dimineata mi se paru cam posomarata. O unda pala de lumina patrunse in camera prin ochiurile din perdea . Avea o forma nedeslusita. Casc cu pofta de doua ori, ma sterg cu pumnii inclestati incercand sa alung si ultimele ramasite de somn.
Ma intind, cat mi-s de lunga, strang perna in brate si-mi fixez privirea spre pata de lumina. Asa faceam si cand eram mica,orice umbra proiectata pe perete incercam sa o deslusec, si construiam imagini, scenarii, pana cand eram multumita de rezultat.
Asa si acum, o forma colturoasa, goala inauntru si cu o codita dubioasa, nealocul ei as zice. Umbra apare si dispare, ca un bec ce sta sa se arda.
Intind mana spre ea, inchid un ochi, si, incerc sa o cuprind in causul palmei.
E jucausa, nu ma lasa sa o prind.
Zambesc incet de un gand nou ce ma inunda pe moment. daca m-ar surprinde cineva acum, cu mana intinsa n-gol ar zice ca nu sunt pe treaba mea.
Ma uit instinctiv spre usa. E inchisa iar in casa nici un zgomot. Pesemne ca ceilalti nu s-au trezit inca.Imi intorc repede privirea spre perete.Pentru o clipa s-a asezat in palma mea. O furnicatura imi incalzeste causul palmei. Am prins-o. Deci asa e o umbra...calduta, asa e steluta mea, caci pana la urma m-am hotarat ca poate fi o steluta. Si codita, codita poate fi o bagheta. Asa ca...e o bagheta fermecata. Ca-n povestile cu zane, unde bagheta fermecata invartita de trei ori in aer transforma lucrurile in tot felul de minunatii.
Imi doresc, imi doresc, imi doresc...sa zbor. Si ca prin minune ma inalt usor ferestrele se deschid larg si plutesc. Fuciulita si cu camasa ravasita, pasesc in aerul proaspat al diminetii.
Miroase a cozonac aburind si a brad. Pasesc atenta pe ghemotoacele de nori albi si pufosi si ma gandesc cum sa ajung la norisorul acela in forma de calutz.
Dintr-o smucitura aterizez fix pe saua calutzului.
Speriat parca de o greutate nestiuta calutzul o ia la fuga ca scapat din gura lupilor. Nu ma sperii, imi infig adanc degetele in coama lui si cu chiote de bucurie il lovesc usor cu calcaiele.
- Hai, du-ma calutzule, alearga, alearga si arata-mi unde se intalneste printesa rasaritului cu printul apusului.
-E cale lunga pana acolo, asa ca tine-te bine stapana mea. Si cu o smucitura mai mai sa cad, calutzul facu cale intoarsa si incepu sa se inalte spre cer.
-Cand iti voi spune eu sa-ti acoperi ochii, caci lumina soarelui te-ar putea orbi. Dar mai intai trebuie sa trecem prin norii aia negrii si dusmanosi ce strajuiesc poarta rasaritului. Pasim incet, asa incat prezenta noastra sa nu se faca simtita. Insa, la o cotitura, dupa ce aproape reusisem sa iesim din volbura intunecata am atins cu cotul un norisor mic si grasun.
A fost de ajuns...Cu un tipat puternic ca de copil speriat, norisorul incepu sa se agite de colo-colo.
degeaba incercai eu sa-l alin cu vorbe duioase, ca ntr-o clipita am fost inconjurati de un zid de nori mari si mustaciosi ce-si aruncau privirile ca de balauri turbati, spre noi.
-Tine-te bine ca am dat de dracu'n patru!
M-am facut mica si cu privirea-nspaimantata cautam o cale de scapare.
Maniosi norii alergau in spatele nostru, aruncand cu fulgere si ghiulele de grindina dupa noi.
Un nor mai aprig ma prinse de coltul camasii si ma tragea cu putere.
Nestiind ce sa fac, am tras aer puternic in piept si cu o forta de care nu ma credeam in stare suflu cu putere catre norul dement.
Ca prin minune norul s-a imprastiat si am reusit sa scapam.
Obositi si speriati ne odihnim o clipa pe un pisc ce-si intindea fruntea semet, mai sus decat fratii lui.
-Acum urmeaza sa trecem peste soare, si daca trecem si de incercarea asta ajungem pe taramul unde ziua se ingana cu noaptea.
Soarele stralucea puternic si parca arunca cu dusmanie razele dogoratoare, mai mai sa ne topeasca.
Cu ochii-nchisi, ne luaram avant si am scapat si de acest obstacol.
-Acum trebuie sa asteptam pentru a vedea pret de cateva clipe intalnirea printesei rasaritului cu ingerul noptii.
In departare se aprinde dintr-o data o luminita ce crestea in intensitate. Mi-am atintit privirea si ascunsa dupa calutzul meu ce l-am modelat acum intr-un copac asteptam sa vad ce se va intampla.
Se auzi un fosnet lin, ca un susur ce se pierde-n zare, si printre varfurile zambitoare s-a ridicat incet o dalba zana.
Era gingasa si pe cam purta o cununa din lacramioare.
O vedeam cum ganditoare, cauta cu privirea in departare ceva ce intarzia sa apara. Privea cu ochii tristi si verzi si ncet isi sterse o lacrima fugara. Stia ca doar pentru o clipa se va putea-ntalnii cu alesul inimii. De sub un strat de nori pufosi, un print frumos cu freza-n vant se ivi din ochi clipind.
Ea... tremura, si cu capsoru-ncet lasat pe-o parte il astepta cu-n zambeta abia schitat. Intai ea l-a mustrat s-apoi la strans la piept ca si cand era prima si cea din urma zi in care-l revedea.
-De ce-ai venit asa tarziu? ea ii soptea
Tu nu stii ca zorii cei zurlii ne-or tulbura?
El ...lacrima.Si cu un colt de maneca-si stergea frumosul chip.
-Draga mea, tu chiar nu stii ca noptile-s tarzii?
Si acum imi pare rau c-am ezitat atatea clipe am pierdut, cand toate la un loc de le-adunam, frumos putea sa fie...
Dar nu-i nimic, caci zilele ne-or masura gandurile iar noptile ne vor apropia trupurile.
Deodata bratele ei goale, cazura-n jos, palngea nebuna caci fericirea si-o gasi intr-o strangere, cu el de mana.
Tinand-o strans, ingenunchiara-ncet in iarba moale. Si-au stat un pic, asa-mpietriti intr-o dulce sarutare. Si pomii toti pareau vrajiti si soarele se ridica-n zare. Broboanele de ploaie le curma imbratisarea, si ca o himera-n asfintit s-au evaporat, caci soarele a rasarit.
Ce-a mai ramas in urma nu-ti pot spune, a fost destul s-apara o raza de lumina, ca sa-i preschimbe-n soapte...A..da ne-om vedea la noapte!