tic...tac

Era trecut de miezul noptii. Ceasul isi slobozea cu precizie tic-tacul necontenit.
Luna isi arunca lumina palida prin fereastra larg deschisa.
Vantul dansa prin perdele si aducea cu el mireasma zefirului ce-si scutura cele din urma petale.
Ea, statea intinsa si visa cu ochii deschisi la alte nopti ce se preschimbau in rasarit.
Desena incet cu degetul in umbra noptii...speranta. O contura in fel si chip si-i atribuia chiar si un nume, pentru ca mai apoi, sa steraga tot, printr-un fluturat de mana.
Muzica noptii o patrundea prin toate simturile si ii alina auzul cu diverse fragmente lalaite de doua voci afone.
Doua carti aruncate pe masa, un creion si un carnetel stateau in asteptarea mainii ce la va atinge si le va rasfira fila cu fila.