Panza de paianjen sau doar suflet?

O biata musca picata in plasa paianjenului e femeia indragostita. Cu cat se chinuieste mai tare sa scape cu atat mai mult se incurca in itele perfect construite. Zvarcolirea nu o ajuta cu nimic, poate doar sa devina o prada mai usoara barbatului ce are in loc de suflet doar o panza de paianjen.
Nu era sigura daca citise asta undeva sau poate chiar asa simtea Ada, in timp ce alerga pe peronul pustiu sa prinda ultimul tren spre casa.
Se indragostise de el intr-o dimineata in timp ce-si sorbeau linistiti cafeaua. Si de atunci intrebari chinuitoare erau puse sub lupa sufletului in fiecare zi.
Fara sa stie cum si de ce int-o zi l-a intrebat "cu noi cum ramane", cu toate ca prefera sa simta si sa intuiasca decat sa intrebe...Ii spusese ca desi o place si o doreste foarte mult nu stie exact ceea ce vrea.
De multe ori i se parea ca nu era decat o cutiuta muzicala caruia el ii intorcea atent cheita atunci cand isi aducea aminte de ea.Si cu toate astea ea se incapatana sa pluteasca in plasa iluziilor. Nu-i iesea la socoteala de ce un barbat asezat, cu convingeri si experienta s-ar incurca intr-un simplu joc doar de dragul jocului.
Cauta atatea variante in mintea-i care-o luase razna " Poate el nu vrea sa se implice pentru ca ii e teama de ce ar putea simti" si pe de alta parte vorbele lui inca ii rasunau in timpane"ar fi mai bine s-o lasam asa". Adevărul cu care o ghilotinase ar fi trebuit să aibă tăria necesară de a rupe arcul. Ar fi trebuit s-o aducă la realitate, s-o sperie, s-o determine s-o rupă la fugă. Nu, nu poţi fugi de tine însuti. Odată ce te-ai înscris, nu poţi decât să mergi înainte, mereu înainte, de-ar fi să te avertizeze insistent indicatorul „Atenţie, cad suflete!”