Ne aplecam din nou-nafara clipei
Ca doua randunele ce se zburlesc in soare
Ca doua umbre ce se imbratiseaza
Intr-o adanca neuitare.
Ramanem singuri cu linistea noptii
Cuprinsi de-aceeasi neputincioasa sfera
Privim prin noi spre-o lume necuprinsa
Spre a vedea ca-i totusi, efemera.
Dam drumul sperantelor de-nalt
Sa rataceasca-n voie prin vapaie.
Prin maini ni se strecoara un fior
Si transcendenta unui strop de ploaie.
Suntem atat de mici in necuprinsul nostru
Ca ni se pare-acum un strop de roua
Stralucoitor in vremi crepusculare
Neputincios in soare, necunoscut cand ploua.
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu