De multe ori stau si ma intreb cum pot sa o iau mereu de la capat? De parca un burete invizibil absoarbe toate trairile refulate si lasa sufletul gol si curat pentru noi pecete.
Cate inimi am umplut pana acum si cate o sa mai golesc ramane inca o intrebare fara raspuns.
Mintea nu poate face niciodata diferenta intre realitate si iluzie. Ea poate doar sa reactioneze la gandurile cu care o hranim. Iar daca aceste ganduri sunt mereu optimiste atunci si sufletul se poate regenera.
E un posibil raspuns sau poate doar un experiment ce merita pus in practica.
vineri, 1 februarie 2008
Suflete noi
Scris de ada-me la 12:42
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu