Printre clipe

Ne aplecam din nou n-afara clipei

Ca doua randunele ce se zburlesc in soare

Ca doua umbre ce se imbratiseaza

Intr-o adanca neuitare.

Ramanem singuri cu linistea noptii

Cuprinsi de-aceeasi neputincioasa sfera

Privim prin noi spre-o lume necuprinsa

Spre a vedea ca-i totusi, efemera.

Dam drumul sperantelor de-nalt

Sa rataceasca-n voie prin vapaie.

Prin maini ni se strecoara un fior

Si transcendenta unui strop de ploaie.

Suntem atat de mici in necuprinsul nostru

Ca ni se pare-acum un strop de roua

Stralucitor in vremi crepusculare

Neputincios in soare, necunoscut cand ploua.

Ne aplecam din nou n-afara clipei

Spre-a cobori din ceruri neumblate

Ne strangem mana, tampla langa tampla

Ne-apropiem de noi, prin susurul de ploaie.