Ajunsa in cele din urma si acasa, nu stiu de ce totul mi se parea mai frumos, camera desi era micuta si straina, devenise acum incapatoare si primitoare. Am pus buchetul de trandafiri intr-o vaza si ma uitam intrebatoare la el. Ce senzatii ciudate, de unde s-or fi ivit si astea, ca niste musafiri nepoftiti! Degeaba am scos limba la el si m-am strambat in fel si chip, ca in cele din urma , a trebuit sa-mi recunosc ca cel care mi l-a daruit a reusit sa aduca si ceva primavara prin sufletul meu.
Si ca un copil alintat, am adormit asa dezmierdata de noile stari.
Razele soarelui imi gadilau pleoapele dar refuzam cu incapatanare sa le deschid, caci visul nu se terminase inca. Un tarait asurzitor m-a dezmeticit. Era telefonul. Si ca sa vezi la celalat capat se auzea vocea din vis.
- Buna dimineata fetitza, cum ai dormit?
Hmm, o secunda, doua , trei…aaaaa deci n-am visat!
- E e e, am dormit super bine!
Tu ce faci?
Ce sa fac ma gandeam sa te trezesc din visare si sa te anunt ca a innceput o noua zi!
- E,ca sa vezi, esti bun si de ceas desteptator!
Imi place, e al naibii de frumos ce mi se intampla! E atat de altfel! Asta e, recunosc…imi place!
Soarele parca straluceste altfel astazi, oamenii zambesc, eu zambesc, ce nu ajunge?
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu