Se apropia de ora sase seara iar autobuzul nu mai venea.Ma dichisisem si eu ca o lady si acum asteptam un amarat de autobuz sa ma duca spre “Neverland”. Caleasca asta in comun se cerea inlocuita cu ceva mai rapid.
-Hei, taxi! Ma duceti si pe mine va rog la Parcul Tineretului!
-Da printesa, urca!
Si uite asa , devenita acum oficial, printesa ma indreptam vertiginos catre printul meu ce astepta deja de vreo zece minute.
L-am zarit de la distanta, era si el pus la patru ace. Asa zambaret cu freza-n vant si colturile camasei ridicate ca un rebel fara cauza ma facea sa ma fastacesc. Devenise deja un ritual neanteles pentru mine,ca de fiecare data cand il vedeam imi lasam capul usor intr-o parte si ma roseam pana in varful urechilor. “Stapaneste-te , inghite in sec, ca o sa se prinda” imi ziceam. Da ce sa-mi mai tot zic ca deja ma si vazuse.
-In seara asta am sa te duc intr-un loc nou, Sigi ii zice!
Hmm e ca o poveste fara sfarsit. Totul era atat de intens si de ireal incat mi se parea ca toate lucrurile din jurul meu complotau la continuarea idilei. Eram fericita ,implinita dar in acelasi timp intalneam si senzatii noi la care nu puteam sa le fac fata, senzatii ce abia le descifram si le invatam ca atare. El..era exact asa cum imi dicta inima, parca anume modelat dupa cerintele sufletului meu. Da , cred ca asta inseamna sa fii indragostit sa simti ca totul e posibil si se va intampla dupa propriul tau scenariu.
Hmm cum e soarta asta, ori iti da totul dintr-o data de nu stii ce sa faci cu atata bine , te buimacesti si pierzi clipa, si la fel poate sa-ti si ia, atunci cand credeai ca ai prins norocul de picioare terenul devine periculos de alunecos, si pana sa te ridici, deja totul a disparut ca prin minune.
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu