picaturi de suflet VI

-Haideti,mai, batraneilor, ce deja ati obosit! -ne strigau fetele- Nu vedeti ca nu mai sta nimeni jos?

-Ne mai bagam la o tura? Mai rezisti?

-Eu sa nu rezist? Lasa ca o sa vezi tu ce inseamna distractie!

Cand in cele din urma ne-am strans cu totii in jurul mesei, nu mai exista nici urma de plictiseala. Glumeam, radeam, toata lumea era prietena cu toata lumea, buna dispozitie si zambetele kilometrice se instalasera definitiv. Observasem eu la baiatu asta ca are niste gesturi mai ample, de genul luat de dupa gat, ciupit, si alte cele, da’ incepusera sa nu-mi displaca. Am tot incercat sa legam o conversatie, da’ eram mereu intrerupti de cei din jur

cu tot felul de apropouri. La un moment dat el a trebuit sa plece sa mai filmeze cate ceva. Atat le-a trebuit fetelor, ca au si navalit pe mine.

-Ce faci, te combini? Hai, lasa, nu o mai da la intors, ca am vazut noi cum va uitati unul la altul si dansati numai amandoi.

-Da, bine ca vi-ati dat voi seama , ca eu nu m-am prins!

-Pai si cu prietenul de acasa ce faci?

- Da, adevarul e ca m-am cam lasat dusa de val, da’ in definitiv ce am facut?

-Ideea e, ce ai de gand sa faci?

Prietenul de acasa avea sa-mi fie viitorul sot peste cateva luni.Eram impreuna cu el de sase ani si pana acum catva timp paruse a fi alegerea potrivita. De, ce zic, “paruse a fi”, pentru ca in ultimul timp o serie de certuri ce le avusesem, m-au cam pus pe ganduri. Simteam ca ceva scartaie, dar nu eram convinsa, credeam ca distanta il face sa se comporte atat de ciudat. Pur si simplu eram confuza, iar in momentul de fata, nu ma mai gandeam la nimic, ci doar traiam la intensitatea maxima fiecare senzatie noua ce mi se oferea.

-Cred ca nu stiu ce fac, da’ probabil o sa vedeti voi si o sa-mi spuneti si mie! Da’ pana atunci, fara comentarii de genul asta, ca nu-si au rostul!

Nu a trecut mult timp si M a revenit cu forte proaspete.

-Haideti la dans, fetelor, ca ruginiti de la atata bere, daca nu o puneti in miscare!