Peste marea sufletului meu
Umbrita de amurgul departarii
Timpul si-a lasat si el urma
In cine stie ce colt al iubiriii.
Acum, marea sufletului meu
Si-a intors oglinda privirilor
Pe acelasi taram, lung, curgator.
Cu aripa timpului sub care te-ascunzi
Ai luat-o la vale cu visele,
Urmand sa-ti scalzi privirea
In fluviul dupa care alergai
Si n-au ajuns
Decat visele, pe care
Le-ai parasit spre uitare
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu