Fara noima

Ploaia-mi numara secundele
Si ochii imi poarta privirea pierduta.
Ceasul cel mai precis e ca un banc interzis
Cand ai uitat cum sa gusti apa si-ai inceput cu valul.

Daca nu mai sunt eu...compensez cu sentimentul
De ce tot restul, cand unul e de-ajuns?
Pe drum mereu cu inima cantand
Mi-ajunge-o clipa sa imi traiesc o viata.

Cu ochii asemeni celui mai pur reflex de apa
Am uitat sa inchid pierduta lor patima.
Pe varful degetelor ma retrag valsand
Adio deci...si pe curand!