Am coborat niste trepte si am intrat intr-o incapere luminata difuz, cu muzica in surdina si oameni ce abia se distingeau prin valurile de fum. Mi-a placut din prima clipa. Mi se parea ca locul se potriveste de minune cu starea mea, si ea nedeslusita.
Intr-o incapere era barul si o masuta, iar pe masura ce inaintai se iveau alte mese si alti oameni nedeslusiti.
Pe zidurile netencuite atarnau tablouri ciudate. Erau trei ferestre mici intredeschise ce dadeau spre strada.O data patrunsi acolo, lumea de afara nu mai era reprezentata decat prin pantofi de diferite marimi, prin glezne mai subtiri sau mai groase, prin mersul sprintar sau cadentat. Atat se putea descifra de aici. Dar nici ca ma interesa ceva mai mult. Nu mai trebuia sa-mi feresc privirea de ochi prea curosi si straini.
-Suntem in Art café, asa se explica prezenta acelor tablouri pe pereti, m-a lamurit el.
- E placut aici, poti sa savurezi o cafea in liniste si in acelasi timp sa admiri peretii!
-Pai cine zicea ca peretii nu au si ei sufletul lor!
- Stii, esti un ceva interesant! Imi placi!
Cand un barbat devine interesant in ochii unei femei, devine barbatul de care se indragostesc. Pentru ca undeva in subconstient incepem sa conturam o alta persoana. Incepem sa vedem un “ceva” care ne starneste curiozitatea, caci in lipsa acesteia toti ar fi la fel.
Si curiozitatea asta odata instalata naste, in acelasi timp dorinta de viata. Si asta simt eu dorinta de viata.
Dar ma intreb in acelasi timp daca nu tocmai aceasta curiozitate duce deseori la deziluzie.
Atom Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu