prima picatura

Inchid ochii si ma las in voia viselor. E atat de mult soare...si vantul imi mangaie incetisor fata. Prin pleoapele inchise vad sute de culori ce se imbina si se dezbina ca si cum un penel priceput ar da culorilor suflet sa se aseze, in voia lor, pe o panza ne-nceputa.
Trag aer adanc in piept pentru ca miresmele dimprejur sa se intipareasca definitiv in memoria olfactiva. Miroase a...proaspat, a verde, a jilav, a flori de cires si a clipe de neuitat.
Imi intind mainile pe langa corp si pipai atent firisoarele de iarba.Cu varful degetelor le simt moliciunea si fragezimea, le simt zambetul sagalnic de inceput de viata. Vibreaza sub atingerile mele, intr-un sunet cristalin ca de harpa. Mladitele pomilor se lasa alintate de vantul molcom,de milioanele de ganduri pe care le poarta de colo-colo frumos! E tare frumos...Esti aici langa mine. Sprijinit intr-un cot, imi zambesti.Ma cuprinzi in brate si ma tii stransa, cu capul sprijinit pe inima ta.
O alta melodie imi susura-n ureche.E ca un zbor grabit de randunele. E oare acelasi refren ce razbate si-n adancul fiintei mele? Uimita de acest duo mut , te intreb atunci: De ce eu?
Tu nu-mi raspunzi,Si cu privirea trista, ma faci sa tac, cu un sarut.
Nu-mi spui nimic apoi, ci doar ma faci sa simt...cat pentru amandoi.
Nu zic nici eu nimic. Si ma ridic.
Imi indrept rochita inflorata, si-ncep sa alerg desculta, prin iarba-nmiresmata.
Hai!Hai sa dansam...Caci toata melodia asta...e a noastra.
Iti amintesti?
Cum neuitarea isi face iarasi loc, in memoria noastra?