despre barbati si alte nabadai

Nimic nu e atat de magulitor pentru un barbat, decat sa le auda pe femei spunand despre el ca este un barbat interesant.
Dar cand oare este un barbat interesant?
Ca si corpurile, si sufletele au foreme diferite, depinzand pana la urma de perspicacitatea fiecaruia de a le descoperi.
Ce-as putea spune despre barbatul intereant, este aceasta: barbatul interesant este acela...de care se indragostesc femeile. Pentru a cunoaste pe cineva, trebuie sa te indepartezi de el, cel putin asa se zice, iar aceasta separare il preschimba pe el "the one and the only" din realitate traita in obiect al cunosterii.
Pana la urma, ai spune ca toti barbatii normali dobandesc dragostea unei femei. Dar, caci exista si un dar, de barbatul interesant se indragosteste nu doar o femeie, ci mai multe. Paradox? Nu. Realitate.
E totusi gresit sa interpretezi o iubire dupa actele sau vorbele sale.Doar maruntul gest, acela spontan si necenzurat doar accentul si sensul cel mai adanc al conduitei, diferentiaza iubirea.
Interventia vointei, ca de exemplu gasirea de diferite motive, respectabile sau nu, ca sa iubeasca, sau sa iubeasca mai putin, e simptomul faptului ca, in realitate...nu iubeste.
Pana la urma asa cum suntem...asa iubim.
Pentru a "fermecati" de cineva, e nevoie sa fim capabili de a vedea alta persoana, nefiind de ajuns doar sa deschizi ochii. E vorba de curiozitatea pe care ti-o trezeste. Fara aceasta curiozitate, prin fata noastra pot trece specimene, fara ca noi, femeile sau dupa caz barbatii, sa ne dam seama.
Si curiozitatea asta presupune mai multe lucruri. Acel paradox al interesului dezinteresat, al indiferentei controlate, patrunde iubirea prin toti porii ei.Aproape toti barbatii traiesc cufundati in amanuntele din jurul lor , traiesc in definitiv satisfacuti cu linia orizontului pe care il pot vedea :) si nu simt lipsa vagilor posibilitati care exista, chiar in exces, dincolo de orizontul lor vizual.
Curiozitatea e aceea care iti permite sa emigrezi, vine de la sine insasi catre altceva. Aceasta curiozitate care e in acelasi timp dorinta de viata nu se poate intalni decat la sufletele poroase prin care pot circula, aerul liber, neingradit de nici un zid limitativ.
Pana la urma, e vorba de o intuitie pe care femeile o au din plin, sa descoperim in prezenta celuilalt, figura sufletului nostru. Asa ca "think twice" ca de mult ori o buna parte din viata noastra, e o comedie pe care ne-o jucam noua insine.

prima picatura

Inchid ochii si ma las in voia viselor. E atat de mult soare...si vantul imi mangaie incetisor fata. Prin pleoapele inchise vad sute de culori ce se imbina si se dezbina ca si cum un penel priceput ar da culorilor suflet sa se aseze, in voia lor, pe o panza ne-nceputa.
Trag aer adanc in piept pentru ca miresmele dimprejur sa se intipareasca definitiv in memoria olfactiva. Miroase a...proaspat, a verde, a jilav, a flori de cires si a clipe de neuitat.
Imi intind mainile pe langa corp si pipai atent firisoarele de iarba.Cu varful degetelor le simt moliciunea si fragezimea, le simt zambetul sagalnic de inceput de viata. Vibreaza sub atingerile mele, intr-un sunet cristalin ca de harpa. Mladitele pomilor se lasa alintate de vantul molcom,de milioanele de ganduri pe care le poarta de colo-colo frumos! E tare frumos...Esti aici langa mine. Sprijinit intr-un cot, imi zambesti.Ma cuprinzi in brate si ma tii stransa, cu capul sprijinit pe inima ta.
O alta melodie imi susura-n ureche.E ca un zbor grabit de randunele. E oare acelasi refren ce razbate si-n adancul fiintei mele? Uimita de acest duo mut , te intreb atunci: De ce eu?
Tu nu-mi raspunzi,Si cu privirea trista, ma faci sa tac, cu un sarut.
Nu-mi spui nimic apoi, ci doar ma faci sa simt...cat pentru amandoi.
Nu zic nici eu nimic. Si ma ridic.
Imi indrept rochita inflorata, si-ncep sa alerg desculta, prin iarba-nmiresmata.
Hai!Hai sa dansam...Caci toata melodia asta...e a noastra.
Iti amintesti?
Cum neuitarea isi face iarasi loc, in memoria noastra?