Iz de amintire

Inchide ochii,asa,usor...Acum spune-mi ce simti? Aerul racoros de afara ce intra pe fereastra intredeschisa? O melodie in surdina? Sau nu. Fosnetul vantului ce alearga printre frunze? Cat zgomot!
Si totusi! Adieri, mirosuri si senzatii se estompeaza de parca cineva le-ar acoperi cu un val invizibil.
Bate cineva?! Sau nu. Mi-e tot mai gru sa respir: bate sau se zbate? Timpanele imi pulseaza. Acum aud doar ritmul inimii, al sangelui care pulseaza in artere si in vene! Sa fie atata liniste?! Alearga prin tot corpul asa cum imi alearga toate gandurile cautandu-te, incercand sa te descopere in locurile stiute, incercand sa te imagineze in unele doar visate si gasindu-te doar in sarutari prafuite de vreme.
Cu cata repeziciune bataile inimii dezgroapa tot!

Loc de intalnire

Amintirea, e o seara a fericirilor trecute, cum zicea Blaga, e un loc de intalnire cu momentele pierdute in timp, e tot ce-ti ramane atunci cand nu-ti mai ramane nimic, e o emotie nebanuita, o culoare amestecata cu franturi de conversatie, un moment ce nu se mai intoarce, o etapa, o speranta care inca te bantuie, un glas care te intreaba..."mai stii cum era cand?".
Cum ar fi sa-ti strangi toate amintirile intr-o punga si sa le scoti una cate una pentru a completa puzzelul vietii? Cauta prin amintiri si nu alege nimic!
Daca ar fi sa le termini? Atunci ce s-ar intampla?
Cum ar fi daca fiecare dintre noi ar putea sterge aceste mansarde pline?

Wanted...soulmate

Am vazut lumina.
A fost o realizare oribitoare a adevarului pur. Si nu era despre cineva anume ci despre oameni in general. Din acel moment am realizat ca nu exista"The One".
E mai mult o idee intiparita in creier. O idee ce ar trebui sa fie confortabila, dar e inspaimantatoare.
Nu cred ca vrea cineva sa stea si sa astepte o "forta magica" ce ar putea sa ne spuna cu cine sa ne petrecem restul vietii.
Adevarul este ca nu exista un "fulger" care sa te loveasca si sa-ti spuna sa alegi o persoana anume.
E ca si ploaia...
Ploaia cade tot timpul. Cateodata esti pregatit pentru ea, cateodata nu. Si depinde unde te prinde. Ori te prinde in mijlocul ei,ori nu. De fapt majoritatea dintre noi incearca sa o evite.
Poate pierzi autobuzul. Poate il prinzi. Poate uiti de umbrela, poate nu.
Nu sunt semne importante. Doar oportunitati intamplatoare.
Si cam asta face soarta, restul depinde de noi.

Zi pacatoasa

Sunt acele zile uracioase, pe care stii ca le detesti desi abia ai deschis ochii. Si nu tine neaparat de cum e vremea afara. Pur si simplu nu-ti vine sa te ridici din pat, incerci sa rezisti zilei ce incepe.
Cand in sfarsit foamea sau serviciul te alunga afara din asternut, ziua e exact asa cum ai crezut ca o sa fie.
Te impiedici de papuci, la ridicarea din pat, ajuns in baie te improsca apa cu putere, ca doar a fost oprita toata noaptea, in loc de pasta de dinti iti pui niste pasta de ras, cafeaua are gust de zat diluat, ti se mai rupe si un siret la pantof. Si ca sa fie treaba treaba, te uiti la firul de la dres cum se duce ca un curios in sus.
Intr-o asemenea zi, iei metroul in sens invers, deschizi un suc si devii brusc uda, seful te cearta ca ai intarziat, si tu, visezi la weekend.
Cum ar fi sa existe o zi in care totul sa se rezolve prin potriviri norocoase?